Când vedea-vom încă un erou român!..
Secolii se scură... fiarele rămân...
Nici o zi n-aduce a țării mărire;
Viața noastră trece fără strălucire.
La gândiri de fală, sufletul, căzut,
Tremură ca sclavul ce s-a abătut.
Jugul pentru dânsul s-a făcut un bine.
Viața în robie nu mai e rușine!
Și cu toate astea, o, pământ iubit,
La mai mândre zile tu ai fost ursit.
Dacă poți tu încă să mai simți, o, țară,
Cânturi de mari fapte ce te-ncununară
Și să verși tu încă lacrimi de mândrie,
lată-un cântec încă, tristă Românie.