Ș-a consumat amorul, și n-a fost rezistență...
De strigăte și lacrimi, de tot fuse absentă
Un lucru pân-acuma, ce nu s-a mai văzut:
Femei ca se nu plângă în ora de căzut...
Dar ce vreți, Scriitorul rămâne Scriitor,
El nu este ființă... E înger de amor.
Marița însă acuma, să-l ea vrea de bărbat,
Și ea are o zestre, ce nu-i de lepădat!
Se duce dar amantu de zestre înveselit
Să ceară de soție, îngeru-i prea iubit!
Spunând că e de familie, că are starea lui,
Că e dator, lectore, se nu te duci se spui.