În adevăr o dată, Marița cea frumoasă
Îl vede și de dânsul devine amoroasă.
Ieșise mitica abia din pensionat,
Ș-acolo ce romanțuri ce nu a fabricat!
„Un tânăr... o trăsură fugind în goana mare
Și dânsa înăuntru... cu vis de încântare!
Doi ochi care înoată în lacrimi de amor;
Ce dulce voluptate, ce vis îmbătător!
Ș-acestea ș-alte multe gândiri din pensionat,
În sânul fetișoarei, se grămădeau turbat!
Încât când scriitorul, amor îi declară
Abia că să opuse... când el o sărută!