Pe San Francisco! Tu grăiești minuni!
Dar Rozalina?... Tinerii, se pare,
Că nu iubesc decât din ochi. Ce-amare
Șiroaie-au curs pe fața ta slăbită,
Și-n lacrimi câtă sare risipită,
Spre a săra iubirea-ți nesărată!
De jalea-ți încă-nnegurată
Și plânsul tău îmi vâjâie-n urechi
Pe-obraji porți urma lacrimilor vechi:
O, dac-ai plâns și-ai suferit vreodată
A fost de dragul Rozalinei numa'...
Și te-ai schimbat, n-o mai iubești acuma!