Am cetit, iubite frate, mărturisirile tale
Și le crez că-s strecurate chiar din simțire de jale;
Nu-mi rămâne îndoială că ți-au adus oțărire
Politica cea vicleană ce au toți grecii din fire,
Și fănarul care arde seul topit cu cruzime,
Și nevinovatul sânge al zimbrului cu prostime...
După acestea urmează și a gustului schimbare;
Din curtezan cu mândrie, calic rob cu fală mare,
Să te faci plugar de țară, sămbrăluit cu prostimea,
Și să guști viața cea dulce ce nu are istețimea!
Vei vide, dragă tovarăș, că - pe brazda ce rănește
Fierul plugului cu huiet, - prostul care cornărește,
Sudori varsă și se luptă fără de nici o cruțare,
Ca să ducă frupt de sânge crocodililor din mare...
Ș-ăi veni la cunoștință ca să crezi că cu dreptate
Iscălitul versuiește... și zice, și face toate.