A Italiei libertate
Va-nsufla o nouă viață
Legioanelor uitate
De la Dunarea mareață.
Și-n curând ginta latină
Răsări-va ca un soare,
Coperind cu-a sa lumină
Celelate mari popoare.
– Spune-mi, inimă ferice,
Pentru ce tresari cu fală?
Pentru ce răsuni aice
De-o cântare triumfală?
Trista lume-acum îți pare
Luminoasă și-nflorită;
Presimți tu vreo soartă mare
Pentru țara mea iubită?
– Dar! o scumpă prevestire
Vine-n taină de-mi șoptește
Că-a românilor marire
Azi în lume se urzește;