Plăcută, simțitoare, în toate grațioasă,
Ești dulce ca seninul de zi primăvăroasă,
Și ochiul ce oglindă cu drag ființa ta
Nimic în astă lume nu-l poate întrista.
Tot sufletul ferice s-apropie de tine,
Ca de-o sperare vie, ca de un ceresc bine
Și nu mai vrea să zboare simțind că a găsit
În sufletul tău gingaș un frățior iubit.
Ai farmecul puternic ce-aprince-n omenire
Avântul de mari fapte, dorinți de nemurire.
Tu poți să dai c-un zâmbet, cu-n singur sărutat,
O patrie iubită la tristul exilat.
Oricine te zărește e mulțumit de viață
Că-ți răde veselia ș-amorul dulce-n față.
Ești cea mai drăgălașă minune cu-ochii vii.
Esti cea mai adorată... și numai tu n-o știi!