Șterge-ți ochii,
Lasă gândul să plutească peste vremi îndepărtate,
Chinuri de odinioară laolaltă adunate
Pavăză îți pune-n fața deznădejdiei de acum:
Nu e pasul tău întâiul pe-al durerii bătut drum!
Le uitași o clipă, așă e? Gândule, tu visător,
Vezi șuvoiul cum năprasnic se aruncă din izvor,
Cum se zbate să doboare? Cine ar fi să-l stăvilească,
Și când patimi dau năvală, nu e plâns ca să le-oprească.
Șterge-ți ochii,
Lasă gându-n depărtare să plutească fără ținte
S-or găsi ca să-l dezmierde blând aducerile-aminte,
Și nu plânge, nu mai plânge, uită visul tău de o clipă:
Veșnicia e nălucă, dragostea e o robie!...
Sau nu, plânge!...
Plânge, lacrimi te-or reda cu totul ție!