Mai trăiești, și-ți merge bine,
Vechi străjer? Nu m-ai uitat?
E de mult de cînd n-am stat,
Ulmule, sub tine.
Tot aici? Amar e gîndul,
Vecinic nemișcat să stai ;
Vezi, de-atunci eu alergai
Lumile de-a rîndul!
Ce te miri? Eu viu, fîrtate,
Trist așa și liniștit —
Sînt bătrîn! M-au obosit
Căile-alergate.
Tu cîntai, și-n depărtare
Eu priveam rîzînd pe lunci:
Eu m-am. cumințit de-atunci,
Rîd așa de-arare!