Un zmeu a dus pe Veta lui Trăsnet-Împărat
Pe Veta s-o găsească ei patru s-au jurat.
Și cine-o va aduce din țările măiestre
O ia pe Veta doamnă, și nouă țări ia zestre.
Să pleci orbiș la moarte, când zestrea-i lumi deloc,
Când ai pe Veta doamnă, să prinzi cu gura foc.
E țara toată șesuri, ca ploaia-i de mănoasă;
Și n-are-n lume seamăn Saveta de frumoasă.
Ca malura de negri sunt ochii ei duioși,
Obrajii ei molateci ca zmeura de roși.
E ruptă din zori palizi, căzută e din soare:
Căci glia, cât de stearpă, pe urma ei dă floare.