Pe trestiile ce se-ndoaie
Sub adierile de vînt,
Se lasă-a stelelor văpaie...
În aer e un farmec sfînt...
Un cîntec, blînd și vag de ape
Se-mprăștie spre depărtări,
Cum de pe niște triste clape
Un zbor sfios de aiurări.
O aripă de nor se duce
În haosul nemărginit...
În drum, pe-o părăsită cruce,
Un corb stă singur și mîhnit.
Și nici un foc nu scînteiază
Pe dealul gol... și e tîrziu...
Doar luna parcă stă de pază –
O candelă într-un pustiu...