De trei zile-acum pe mare,
Navigînd fără-ncetare,
Noi pămîntul l-am zărit !
Vîntul suflă și ne-mpinge;
Orizonul ne încinge
Ca un cerc nemărginit.
În ce parte se răpede,
Ochiul omului nu vede
DEcît umede cîmpii.
Marea-i lată și adîncă !
Cine știe mîine încă
De-om mai fi pintre cei vii ?
Ziua trece, ziua scade
Și pe gînduri omul cade,
Suspinînd încetișor.
Noapte-aduce mii de stele,
Varsă-o lacrimă de dor.
Iar o păsărică vine
Prevestind țărmuri vecine,
Liman vesel și deschis.
Pe catarg ea saltă, cîntă,
Ne uimește, ne încîntă
Și-apoi zboară ca un vis.
Într-un suflet cu simțire
Astfel glasul de iubire
Sună dulce-ncîntător,
Și din noaptea-ntunecată
Îl trezește de-i arată
Mult ferice viitor.
Astfel glasul libertăței
Va suna-n ziua dreptăței
Pentru biata țara mea,
Și din umbrele durerei
Steaua mîndră-a învierei
Răsări-va pentru ea !