Odă asupra aniversării de 2 sept. 1829 — IV

Iadul jurat osândei, din vecinica urgie,
Scrâșnindele lui furii din sânu-i a suflat;
Ș-a lui prea credincioasă, prea draga-i tiranie,
Fatal, repede înger, pământu-a-nconjurat.
A ei urmă-n tot locul rămase însemnată;
Dar ațintat străbate, ochiu-i zavisnic cată,
Ochește și alege al luminării loc.
Amar zâmbește, sună fiarele-apăsătoare,
Pune-un picior statornic, gheara-i omorâtoare
Sugrumă, desfrânează, doboară, pune foc.