Odă asupra aniversării de 2 sept. 1829 — III

Trufașa-ți auroră, eu fruntea-ncoronată,
În mână cu măslinul, în slavă nainta,
Ș-o nouă sărbătoare, în tabără cântată,
Din cerul cel prea rumen pământului vestea.
Nainte de ivire-ți, ca zâmbetul nădejdii,
În inime viteze ce-au înfruntat primejdii,
Tu ca un foc în ele luceai dumnezeit.
De mii de ori răsară soarele și sfințească,
Căci dulcea ta lumină în veci o să lucească
În sânul omenirii ce tu ai slobozit.