Ochi, strălucitoare stele,
Ochi frumoși ce-mpodobiți
Cerul visurilor mele,
De știți și voi să mințiți,
Voi, icoana-nsuflețită
A ascunselor simțiri,
Unde-i vecinic zugrăvită
Taina omeneștii firi.
Dacă sînt amăgitoare
Lacrimile ce vărsați
Și văpăile-arzătoare
Și iubirea ce-arătați,
Atunci, amăgiri-s toate...
Ziua-i noapte, noaptea-i zi.
Atunci... însă nu se poate !
Ochi !... Voi nu puteți minți !