— Ia vezi, zău, ce minunat
Fustanlic mi-am cumpărat.
Și-n credința că nu-i scump
Patru lei cotul și-un tult
Mai ales pe veresî
Fără-a mai puni vadè.
Di poftești și dumneata
Singură eu ți-oi lua.
— Ehei, soro, de voiești,
Să mă mai îndatorești
Cu-așa facere de bine
Cumpără-mi și pentru mine !
— Pre bine, acuș voi zice
Numai de mi-a mai aduce !
Și ți-oi faci-atunci de știri
De-i veni la tîrguiri.
— Ia tăceți, acum ajungă !
Ce atîta vorbă lungă !
Vino-ncoace, tu nevastă
Să privim noi la fereastră,
Că s-aude duruind
O butcă hodorogind.
— Mări, dă-o la nevoia !
Treacă cine cum îi voia.
— Ei dichis, mare minune,
Cu căzuta plecăciune,
Nu vezi, fa, că să închină
Și totuna dă din mînă ?
— Arză-l focul cotcodeț
Că-i un bou de n-are preț !
Iacă și-altul di pe lazul
Și-ntocmai Grigori Razul.
— Zău îți zic că nu te cred
Oi să merg și eu să văd.
— Drept să-ți spui, acest bărbat
Vrednicu-i de lăudat.
Îl vezi, bade, că la toate
Îi mai mult decît să poate.
— Lasă-l la bată-l pustia,
Că-mi umplură mișălia,
Că nu știi ce-o mai făcut
Ghețului Lapte-Bătut ?
— Oh, dar, soro, cum de crezi
Așa lucru păr' nu vezi ?
Îs minciuni aceste toate
Niciodată nu să poate.
— Ia lăsați, nu vă sfădiți
Și vă-ntoarceți, de priviți
Să vedeți doi într-o butcă
Ca cînd dracul îi apucă,
Așa strigă și vorbesc,
Ori pe semni să sfăduiesc.
— Ei, îl știu, îi Constandin
Nătărăul cel deplin,
Împreună cu Iordachi.
Gugumanul lui Dimachi.
— Adevăr că-i gogoman
Nu plătești nici un ban,
Căci cu totul chiulhaniu,
Nu-i ca Razu paraliu.
Dar măcar și Constandin
Nu-i mai gios, că-l bolîndin,
Prè bine s-o potrivit
Ca cînd dracul i-o unit.