Lasă-mă odihnei mele fără de vreo rea părere:
Tu ai lumea de iluzii, eu am lumea de durere!
Între noi se face noapte, întuneric fără stele,
Izvorât din scepticismul și decepțiile mele.
Și apoi... aceste vorbe risipite pe hârtie,
Sunt departe de-a le crede ipocrita măiestrie
Ale unei inimi rele, căci sunt clarele răsfrângeri
Ce pornesc dintr-însa, arse de sarcazme și de plângeri...
Idealul de femeie nu ești tu, care-l doresc:
Frumusețea ta îmi place, însă nu pot s-o iubesc!