Astăzi socotești iubirea o poemă genială,
Și-n curând de ea zâmbi-vei ca de-o muzică banală,
Iar pe-o rochie croită, după cea din urmă modă,
Vei uita orice idilă, orice rime, orice odă;
Din copilă, ce iubirii împletești mereu coroane,
Vei ajunge, să-nțelege, o păpușă de saloane,
În a luxului splendoare viața ta să se încheie,
Având numai slăbiciune și capriții de femeie,
Și vei pierde-amețitorul gând de visuri și poeți,
Lacomă din a vieții desfrânare să te-mbeți.