La casele cu brazi în poartă
Zăvoru-i tras, ograda moartă.
O candelă-ntr-un colț clipește,
Sporind singurătatea grea ...
De-acum și candela-ațipește –
Adormi și tu, nădejdea mea!
Pe plaiuri, sus, un bucium moare
Și focurile-s tot mai rare.
Departe-n văi adânci, prin pietre,
Izvorul glăsuiește-abia ...
Dorm toți în jurul stinsei vetre –
Adormi și tu, iubirea mea!
În bura de lumină dulce
Coboara luna să se culce.
Tăcerea aripa-și desface,
Ținând pământul tot sub ea ...
Pământ și ceruri dorm în pace –
Adormi și tu durerea mea!