Ca un soare ce străbate
Printre negrul văl de nori
Astfel tu cu maiestate
Te-areți mie dese ori!
În lumina aurorei
Te-am văzut plutind ușor,
Te-am văzut pe cămpul Florei
Lăcrămând de-un sacru dor
Te-am văzut sburănd sub stele,
Universul admirând,
Și pe chinurile mele
Mângâiere revărsănd ;
Ș’in durerea cea mai mare
Prin Carpați te-am întâlnit,
Cântând doine jălitoare
De poporul tău robit.
În casteluri părăsite
La Moldova ta visai
Ș’in palaturi strălucite
Soarta țerei trist cântai.
A ta voace armonioasă
Sus in ceruri s’a suit,
România mai voioasă
Deatunci dulce a zâmbit.