Din trei țări române, cei mai mari s-adună
Și cu trei coroane pe Mihai cunună.
La prea mândre mese căpitanii-nchin
Pentru sănătatea regelui creștin.
Dulcile speranțe ce pe toți conjoară
Împletesc cu roze timpul care zboară.
Mâna verginală, fragedă ca crin,
Atrăgea din harpe sunetul divin,
Iar accentul vocii cei armonioase
Se-ntuna cu-aceste vorbe grațioase:
„Tu, reunire splendidă,
De minte, de tărie,
D-amor; cerească glorie!
Sublimă armonie!
Ce-n coama dalbă-a zorilor
Verși valuri auroase
Și pe gurița verginei
Pui roze grațioase,
Unește d-astăzi țările
C-o singură cunună!
Protege-a noastră patrie
Și domnul ce-o rejună!
Ascultă rugăciunile-i,
Vezi lacrimile-i line
Ce zbor cu fumul florilor,
Prin spațiu, către tine!"
Astfel cântă hora junelor vergine.
Dar Mihai revarsă lacrime divine.