Mândruliță de la munte,
Ce nu treci cole, pe punte,
Să te strâng la pieptul meu?
Că te-aș face, zău, puicuță,
Să urăști a ta căsuță
Și să uiți pe Dumnezeu.
De-a tot toarce nu-ți e lene?
Lasă-ți furca-n buruiene
Și-mi sai iute cel pârâu,
Să culegem împreună,
Tu, fragi roși de prin pășună,
Eu, crini albi pe sânul tău.
Ici, în lunca înverzită,
Este-o iarbă înflorită
Ce se-ngână c-un izvor.
Vină-n iarbă, mândruliță,
Eu să-ți cânt doina, doiniță,
Tu să plângi de dulce dor!