Dorm versurile tale cu tine dimpreună
Și-n sărbători nu vine nici o femeie-n doliu
Pe groapa ta să toarne vin și oliu,
O lacrimă să verse, o floare să depună...
Căci vremea noastră-i tristă și de mizerii plină,
Dar alte generații în urma ei veni-vor:
Din negura uitării cu drag ademeni-vor
Icoana buzei tale, frumoasă și senină.
Când s-or preface-n țărnă acei ce te-ngropară,
Vei tresări, poete, chemat la viață nouă...
Va picură din gene dumnezeiasca rouă
Și-ți va-nflori pe groapă eterna primăvară!