Aveam o pasăre sărmană
Și-ndată ce-i duceam de hrană
Să cânte începea:
Părea
Că pasărea-mi vorbea,
Părea
Atunci că-mi mulțumea.
Aveam în curte un biet câine,
Îl îngrijisem și-i dam pâine,
Și el, cum mă vedea,
Părea
Cu ochii că-mi vorbea,
Părea
Duios că-mi mulțumea.
Aveam în casă o pisică,
Era sălbatică de mică,
Dar uneori, și ea,
Părea
Cu ochii că-mi vorbea,
Părea
Că nu mai este rea.
Iubite bestii ce-am avut,
Vă prețuiesc când v-am pierdut,
Și-nduioșarea mă uimește
Căci în natură — nencetat --
Din tot ce moare și trăiește
E numai omul un ingrat.