Prăpastia grozavă cu iadu-i de-ntuneric
Te-atrage când te afli pe margine, ș-atunci
Te-atinge nebunia cu degetul isteric,
Te-aproprii, și deodată voiești să te arunci.
Te-atrage trandafirul cu cântecu-i în care
Culoarea și parfumul să-ntrec în simfonii,
Te-atrege-o biată frunză, te-atrage-o cugetare:
GRozavul și Frumosul sunt două mari domnii !
Când ele deopotrivă pe spiritele-nalte
Le țin în stăpânire cu farmecile lor,
Le mișcă, le dă aripi, le face să tresalte,
Contrastul ce se naște e vecinic zdrobitor.