Haină ești la toate
La câte te-am rugat,
Îmi zici că nu se poate
Mă mir ce ț-am stricat,
Răpui cu a ta fire
Fără milostivire
Viețe Omenești,
Izvor ești plin de haruri
Dar ai ș-aceste daruri
Faci haz să pedepsești,
Suspinurile mele
Și desele ohtări
Vei să le ai pre ele
Ca niște desfătări,
Te bucuri dușmănește
De cel ce te iubește
Văzându-l întristat,
A căruia-ntristare
Va să t-aducă-n stare
Să plângi ne încetat,
Căci carele rănește
Al altuia amar
Păcatul îl gonește
D-ai fi râvna-n zadar,
Ia-ți seamă dar vezi bine
Că nu ți să cuvine
Cumplit să pedepsești,
Prea cela ce-ți arată,
Și dragostea îi faptă
Prea cela să-l iubeti.