Ochi albaștri-s drăgălași
Nu-i pricină, dar să-i lași
Altora să strălucească:
Doamne! Mulți au s-amăgească!
Ochii verzi, e drept, sunt vii!
Dacă-n inimă-s pustii!
Lasă-i, rogu-te, pe ei
Pentru cei mai bătrânei...
Cei căprii cică-s mai blânzi,
Dar de dragoste flămânzi.
Tu n-ai vreme? Lasă-i... de!
Cată alții... Parcă ce!...
Ochii negri? Prea focoși,
Niciodată credincioși!
Știi ce? Lasă-i și pe ei
Altora mai tinerei...