Gândire, facla vremiei, eterna călătoare,
Legând un veac de veacuri, tu, forță creatoare,
Tu plăsmuit-ai lumea!...
Stihiile informe.
Le-ai stăvilit cu număr, le-ai îngrădit cu forme.
Și din icoane sterpe, tu zeii ți i-ai scos
Să-ți înfrâneze mersul...
Azi frânele ți-ai ros
Din lanțuri de robie scăpat, nou Prometeu.
Întregii vremi ce vine, rămâi tu singur zeu!