Ce îți folosește, scumpă Românie,
Dulcea-ți frumusețe, rara-ți bogăție,
Anii tinereții ce te înconjor,
Când tu ești robită, sfântul meu amor!
Vai! aceste bunuri, țara mea creștină...
Servă să răpească inima străină
Și să facă doru-ți mai nesuferit,
Cugetând la fiii-ți ce s-au risipit!
Fruntea ta se-nclină ca o dulce floare
Ce se veștejește fără foc de soare,
Dar nu ești ursită ca să veștejești,
Țara mea cea dulce, fără să trăiești...
Vin-întâi la viață... Fiii tăi s-adună...
Armăsarul strigă... Armele răsună...
Spulberă cu moarte pe apăsători...
Cinge-ți înc-o dată fruntea ta cu flori!