Oamenii mă-nvinuiesc,
Că sunt tânăr și iubesc!
Tu mi-ai zis să viu la moară
Pe-nsărat, să te-ntâlnesc,
Dar la moară dau de prieteni,
Și de prieteni mă feresc.
Te-am văzut și ieri pe-o cale.
M-am temut să te opresc,
Că de mama mi-e rușine
Și de tine mă sfiesc.
Mi-e necaz pe toată lumea
Și mi-e ciudă că trăiesc:
Te-aș lăsa și mi-e cu jale,
Te-aș iubi și nu-ndrăznesc!