Cum mǎ bate-un gând de ducǎ
Pân' la mândra din livadǎ!
Dar de ce mi se usucǎ
Busuiocul din ogradǎ?
De trei zile mǎ dorește
Mândra inimii mireasǎ —
Dar de ce se tot jelește
Oltul meu pe lângǎ casǎ?
Ori îmi spui de cale bunǎ,
Oltule, iubit tovarǎș?
Ori ți-aduci aminte iarǎși
De un plâns ce-n noi rǎsunǎ,
De un plâns ca din poveste,
Oltule, iubite frate, —
De un foc ce nu mai este
Și de mândre mǎritate?...
Dacǎ-i plânsul pentru mine,
Sǎ-ți dau lacrimi line-line;
Da-ți-aș lacrimi grele-grele,
Dacǎ-i plânsul pentru ele...
Dacǎ-i plânsul pentru una
Ce nu-i încǎ mǎritatǎ;
Oltule! mǎ du odatǎ,
Ca fugarul, ca furtuna...
Cerul peste noi se-ndoaie
Cu plânsori alintǎtoare, —
Zboarǎ, murgule, prin ploaie —
Nu te teme de vâltoare!