Și ne luptăm o viață-ntreagă
Sperăm și suferim,
Cădem, învingem și renaștem...
Ca-n urmă... să murim!
Povestea vieții este-aceasta
Și poți ca s-o cunoști
Din leagăn chiar – dar bieții oameni
Sunt totdeauna proști!
Căci pentru-o glorie deșartă
Pentru grămezi de bani,
Din trai ei fac o luptă crudă,
Ne suntem toți dușmani.
Ah! fericit e-acel ce-n viață
Mereu a alergat
După doi ochi frumoși și după
Un sîn de-mbrățișat!
Eu înțeleg sarcasmul morții..
Și deci, amicii mei,
Nu m-am oprit, trecînd prin viață,
Decît... lîngă femei!