Fetițe norocite ce soarta vă zîmbește
De cînd erați în leagăn; pre care vă iubește
Aceia ce iubiți!
Rugați părinții voștri, rugați-i să nu bată,
Să nu muncească astfel pre sărăcuța fată
De tați nenorociți!
Ea e de vîrsta voastră, – ca voi de frumușică, –
I-e drag și ei pe lume! Și nimului nu strică
Cînd va a întîlni p-acela ce-o iubește!
Ea nu știe să-i scrie,
Să-i însemneze ora pe cînd poate să vie, –
Îl va cînd va veni.
Căci nici el nu e liber cînd a voi s-o vază;
Cu mare grijă vine, cu frică și cu pază;
E rob ș-are stăpîn.
De n-a ieși la dînsul atuncea cînd o vede.
El tare se mînie, și nicidecum n-o crede
C-are stăpîn păgîn.
Ea nu are saloane, ea nu are mijloace,
Teatruri, să s-arate aceluia ce-o place,
Concerturi și plimbări.
Să iasă pînă-n poartă i-e toată fericirea;
Să n-o vază stăpînii i-e toată norocirea,
Cînd ia îmbrățișări.