Francez, Neamț, Rus, ce firea te-a făcut,
Pământul tău e bine-a nu uita;
Oricui e drag locul ce l-a născut.
Eu, frații mei,'ori unde-oiu căuta,
Nu mai găsesc ca dulcea Românie,
De-o și hulesc câți se hrănesc în ea
Corci venetici. Dar oricum va fi, fie,
Eu sunt Român, și-mi place țara mea,
Laudă mulți pe Francezul voios,
Pe mândrul Rus, pe Neamțul regulat,
La dânșii, spun, că-i bine și frumos;
Dar, frații mei, eu oricât am umblat
Pe drumuri lungi, cu șine ferecate,
Nu mă 'nvoeam și vreți să știți de ce?
Pentru că-mi plac șoselele stricate.
Eu sunt Român, mi-e dragă țara mea.
Străine țări îmi place-ades să văd.
Dar sunt sătul lumea de-a colindă ;
In țara mea de-acuma voiu să șed ;
Căci, frații mei, ori unde voiu umblă,
N'o să găsesc acea bună primire
Ce m am deprins în țară-mi a vedea ;
Și în străini e rece găzduire !
Eu sunt Român, mi-e dragă țara mea.
Tânăr eram și sărutam cu-amor
Căpriii ochi sburdatecei Dridri
Ea mă vându ! și eu voiam să mor,
Când mă 'ntâlnì o blondă milady;
Dragostea ei scăpă a mele zile,
Dar mă 'nghieță, și mă 'ncălzi abia
Dulcele-amor româncelor copile...
Eu sunt Român, îmi place țara mea.
La masă beau adesea vin străin,
Tocai, Bordo, Șampanie iubesc.
Iar mai ales prefer vinul de Rin,
Dacă nu am Cotnar și Odobesc;
Când însă am, deșert pline pahare,
Apoi încep să cânt vre-o manea,
Și sunt tot beat cât țin zilele-amare !
Eu sunt Român, mi-e dragă țara mea!