Îmi arde inima de dor
Și plîng cumplitu-mi chin,
Ah ! n-am aripi, aș vrea să zbor
La dulcele tău sîn !
Căci simt că mor în ăst pustiu
Urît și-ngrozitor,
Unde nimic n-aud, nu știu
De tine, scump odor.
De multe ori noaptea-n tăcere,
Pătruns de chinuri grele,
Mă uit în sus, cer mîngîiere
La lună și la stele;
Dar ele tac și zbor ușor
Pe cîmpul azuriu;
Iar eu suspin și plîng de dor
În tristul meu pustiu.