Vuiesc trăsuri, tramvaie, trenuri, care
Se-ncrucișează-n sus și-n jos. Drumeții —
Năluci — aleargă ca năvala ceții
Pe bulevarde-n veșnică mișcare.
Luminile răsar prin galantare.
În praf de aur, din adîncul pieții,
De pretutindenea beția vieții
Înalță zgomotoasele-i altare.
Mă cred pierdut. În juru-mi, rîs și glume,
Și cîntece, și lume peste lume !
Visez că-not pe-un ocean în spume.
Căci curge-n clocot din ateliere
Potopul viu al gloatei uvriere
În vastele Parisului artere...