Deschide pleoapa ochilor când lângă tine vin
Deschide-o larg precum o scoică dezghioci
Și-nfige-n mine ca o lance al primăverilor senin
Să-mi amuțească brusc ale tăcerii voci.
Cerul ochilor tăi e atât de larg
Că-mi plimb privirea-n ei și cu băgare de seamă
Cum aș merge cu o cupă scumpă pe care mi-ar fi teamă s-o sparg,
Da, mi-ar fi teamă.
Privindu-te, eu simt imensitatea unui nou haos,
Și sufletul mi-e ca o statuie care cunoaște doar repaos ;
Gânduri ciudate – ca priveliștile pe geamul unui tren –
Fulgerătoare prind în mintea mea să se înșire.
Deschide pleoapa ochilor tăi obsedanți ca un refren,
Căci doar când te privesc, zăresc că am și eu privire.