De ce, când o furtună
S-abate pe pământ
Cu furie nebună...
Cânt?
De ce, când luna plină
Revarsă peste crâng
Divina ei lumină...
Plâng?
De ce, când treci semeață
Și nu-mi zici un cuvânt,
Nici nu-mi privești în față...
Cânt?
De ce, când brațe goale
La piept cu dor mă strâng...
In de matase poale
Plâng?
De ce? Că știu: părere
E tot pân'la mormânt!
Plăcere — plâng... Durere...
Cânt.