Cu lanțurile ce le-tinzi,
Din ai tăi ochi rănitori?
Știu bine că inimi prinzi,
Nu pasări privigători.
Și-nc-ai după ce le prinzi,
De ce nu le și omori,
Ci numai vei să le prinzi,
Cias pă cias de mii de ori.
De arzi până le deprinzi
Cu flacără, de faci haz,
Apoi de-am le desprinzi
Pentru mai mare necaz,
Încât te faci că desprinzi
Cum și mrejile le uiți
Și că aprinzi cât coprinzi
Cu ochi-ncotro te uiți.
Acestea de ni le vinzi
Drept marghioli te-amăgești
Minților ce sânt oglinzi,
Că văd curat ce gândești