Cu inima aprinsă
În flacără nestinsă,
Zioa noaptea ohtez.
Am spune chin prea,
Dorul și tânguirea,
La nimeni nu cutez.
Ticălosul de mine,
Câte o dată-m vine,
Să viu ie să- spun.
Inima mă oprește,
Mă ține, mă sfiește,
Și d-aceia răpuiu.
Numai prin mijlocire,
Când avem întâlnire,
Cumva să te zăresc.
Chinurile mă lasă
Nicăierea nu-m pasă
Focul îm răcoresc.
Apoi fără de vrere
Când te perz din vedere
Mai cumplit pătimesc.