După Henric Heine
Contesa Jutta, Palatină,
Cu o bătrână-nsoțitoare
Străbate-a Rhinului vâltoare
L-a lunei galbenă lumină.
Contesa zice: « Vezi tu sorți
«Cum mă urmează lumea toată?...
«Sunt șapte morți ce-n noapte-noată...
«Ce trist înoată-n noapte morți.
«Ei au fost șapte-odinioară,
«Înalți, frumoși și tineri îngeri
«Purtau în ochi câte-o comoară
«Din cerul plin de vii răsfrângeri.
«A mă iubi mi-au dat cuvântul
Și pentru a-și ține jurământul
«I-am înecat în floarea forții...
Ce trist înoată-n noapte morți.
Dar luntrea fuge peste valuri...
Un râs s-aude pân la maluri...
Contesa râde... Râs de jale...
Cadavrele se duc la vale
Și ochi lor sticloși, - la lună
Clipesc grozav, - pe când răsună,
De la castel, din pragul porții:
«Ce trist înoată-n noapte morți.»