Dar, boala poeziei este nelecuită:
Ai zis și tu-n viața-ți un singur adevăr;
Dovadă la aceasta e muza-ți cea pocită,
Și versurile tale, care se trag de păr.
De-atâta vreme lumea își bate joc de tine,
Și-n loc să pui silință a scri ceva mai bine,
Din zi în zi mai tare te văz că șchiopătezi.
Ce doctor așa mare poate să se găsească,
De a ta nebunie să te tămăduiască,
Sau cel puțin să facă în proză să visezi?