În orașul unde-am stat
Ani li ani, cînd crește
Liniștea pe înserat,
Turn cu turn vorbește.
Turn cu turn socoate rar,
Vieței numărate:
Clipele ce se-ntorc iar
În eternitate.
Bate-ntîi un ceas sfios
Cine știe unde,
Și-n târziu auzi din jos
Altul cum răspunde.
Cîntă liniștea, și-acum
Altele rămase,
Se-ntîlnesc grăbite-n drum,
Și cad peste case.
Cad, și-apoi răsună iar
Supt bolți așa clare;
Parc-arunci într-un pahar
Cu mărgăritare.
Cad, și-apoi, scăpînd din nou,
Pînă se distramă,
În zadar cîte-un ecou
Cînd și cînd mai cheamă.
Vin apoi la geamul meu,
Și cu note pline
Bat, pîn'în tîrziu mereu,
Să le-aud de bine.
Să le-aud, să socotesc
Cînd bat noaptea-ntreagă,
Cîtă vreme prăpădesc
De cînd îmi ești dragă !