E pierdut, pierdut trecutul,
Basm al faimelor dintâi
Astăzi a ajuns ca scutul
Să și-l puie căpătâi.
Contemplându-se-n ruină
Drept pe calul său stătut,
Sub o pânză de lumină
Stă vestitul decăzut...
Și pe când se odihnește,
Umbra lui de cavaler
Înarmată-l ocrotește
Ca un paj trimis de cer...