Ți-aduci aminte, o donna Maria,
De răbdătoarea pernă de mătase
Părea ca lumea-ntreagă ne uitase,
Ne rămăsese numai poezia.
Un vechi Petrarca graiul lui îți dase
Iar glasu-ți tânăr toată armonia,
De prin grădini ne îmbată gagia,
Căci peste flori un nor se scuturase
Și strâns uniți, vibrăm de fericire
Ni se părea viața muritoare
Oprită-n loc de milostiva fire.
Iar când te văd acuma uitătoare,
Mireasă tu, la brațul unui mire,
Îmi vine-n minte perna răbdătoare.