Eu nu-s decît un singur glas din satul
Pierdut în noapte... Numai o ființă
Din miile ce-așteaptă-n suferință —
Dar va veni odată mult-visatul !
Veni-va — și cîntări de biruință
Vor izbucni de-a lungul și de-a latul,
Din munți și văi gonind pe Necuratul
Ce vrea să stingă-n voi orice credință !
Eu nu-s decît un sol — eu sunt drumețul
Grăbit — și noaptea înapoi mă cere...
Sunt flacăra pe care-o poartă vîntul,
Dar trebuie să vină cîntărețul !
El va slăvi măreața Înviere :
Veniți cu toții să vestim cuvîntul !...