Cîntați umbriți de-a flamurei aripă
Sub care uriași bătrîni luptară !
Au n-auziți pe-ntinsele hotare
Ce jalnic paseri mari de pradă țipă ?
Și nu vedeți ce nouri se-nălțară ?...
Grea vijelie-n fiecare clipă
Ne spulberă comorile-n risipă —
Chiar sfînta noastră doină stă să piară !
Copii răzleți ai mîndrei noastre nații !
De mai trăiește-n voi simțire vie,
Veniți atunci și vă cunoașteți frații !
Sădiți în inimi vechea bărbăție,
Avînturi mari, eterne aspirații...
Și numele pe veci sfințit vă fie !