Satan urlă, Satan zbeară,
Căci mai vede, vede iară
Șiruri albe de români,
De femei cu flori în mâni,
Și copii și mândre fete,
Și flăcăi cu negre plete,
Coborind ca lungă oaste,
Pe-ale dealurilor coaste,
Răsbătând codrii pustii,
Trecând peste ape vii.
Șerpuind prin văi adânci.
Sărind peste-nalte stânci,
Și-ndreptându-se în cale
La biserica din vale,
Unde clopotul suna
Și-n văzduh se legăna.