Într-arinele-arzătoare crește-umbros și nalt fenic,
Vermele-și urzește-o lume numa-n sânul unui spic,
Vulturului place zborul pe-a fortunilor aripe,
Bucură-se fiara crudă în adâncul unei râpe.
Așa firea înțeleaptă, prin un farmec minunat,
Pre făptură cu simpatie cătr-un lucru a legat;
Pentru omul este Partia a Eliziei câmpie,
Unde toate i s-arată și-i răsună-n armonie.
Unde freamătul pădurei, murmuriul unui râu
Ni recheamă în memorie datoria unui fiu;
Cum natura înnoiește toate-odoarele-i plăcute,
Așa omul a sa Patrie s-o-nflorească prin virtute.