Se vede sus, pc stâncile de criță,
Cum moare-ncet izvorul de lumină;
În fund de văi pâraiele suspină.
Adio fetiță!
Din părul tău tăiat-am o șuviță
Ce peste umeri o lăsai să pice.
Când vei albi, șuvița îți va zice:
Adio fetiță!
Când am plecat, ieșiseși la portiță:
Păreai că vrei să-mi spui o vorbă bună,
Dar tremurai și nu mi-ai spus nici una...
Adio fetiță!
Athena, 92